Guvernul vrea sa combata consumul de tutun in randul populatiei. Excelent!
Ca fost fumator si actual sustinator al dreptului de a fuma sau nu daca asa vrea muschiul tau, ma bucur cand vad ca Guvernul incearca sa gaseasca solutii la non-probleme. Un Guvern care s-ar ocupa de lucruri relevante m-ar speria, ar fi atipic si ar inseamna ca are intentii ascunse.
Ceea ce imi place este ca se ocupa de nimic, ca orice Guvern. Ceea ce nu imi place este ca Guvernul, ca si Parlamentul de altfel, sau mai precis ca toti cei care la un moment dat se gasesc pe orice nivel din fruntea satului (ca nu suntem chiar stat, sa fim putin seriosi) vor sa aleaga pentru mine cum sa mor. Sau cum sa nu mor.
M-am lasat de fumat dupa foarte multi ani in care m-am bucurat de tigari. Cand m-am lasat de fumat, mi s-a intamplat un lucru extraordinar: nu am devenit amnezic. Si nici mai prost.
Nu am uitat ca mi-a placut sa fumez. Nu am uitat ca alegeam sa fac asta si nu ma obliga nimeni. Nu am uitat ca sa te convinga cineva sa te lasi de fumat pentru ca nu este sanatos este ca si cum ar incerca sa te convinga sa nu mai faci sex pentru ca s-ar putea sa ramana insarcinata.
Nu am uitat nici argumentul idiot aflat pe pachetele de tigari cu imaginea celor doi plamani, unul de fumator si unul de nefumator, din care reiesea in mod evident ca ambii posesori ai plamanilor erau un pic morti, caci altfel nu le puteau fotografia plamanii. Si daca tot e sa mori, parca e pacat cu niste plamani albi si curati.
Si nu m-am prostit pentru ca stiu in continuare ca “grija” Guvernului pentru viata si sanatatea mea sunt profund false, deoarece:
Prin ceea ce este ilegal, legal sau prin nivelul de taxe impuse pe un anumit produs, oamenii din Guvern imi spun cum este acceptabil din punctul lor de vedere sa mor. Si imi limiteaza alegerile in mod arbitrar, fara nici argument logic, stiintific, statistic sau macar de bun simt. Ceea ce mi se pare inacceptabil.
De aceea, daca as putea i-as lua pe rand, in frunte cu vizionarul sef de Guvern, si i-as intreba pe fiecare, intre doua palme date cu piciorul:
“Mai atotstiutorule si degraba decidentule: mortii ma-tii au ales singuri cum sa moara? Sau le-a impus cineva, asa cum vreti sa o faceti voi?”