Traiesc intr-un spital de nebuni. E clar ca sunt pacient aici, dar sunt un pic ingrijorat. Pana la urma sunt nebun, nu prost.
Directorul general doarme. Nu l-a mai vazut nimeni de mult, mai iese secretara sa ne spuna cate o barfa, un banc, sa ne mai povesteasca cum a mai decorat biroul, dar cam atat.
Directorul administrativ e mai mult in concediu. Se ocupa de spital mai degraba locatarii decat el. Restul de angajati din administratie nu prea stiu nimic, mai vine cate unul si ne spune ca poate are o idee si ca poate o sa faca ceva. Nu poti sa ii intrebi nimic, se supara repede si pleaca, cica au treaba.
Nici pacientii nu sunt foarte ok. Ieri cei de la administratie au adus niste bomboane, dar erau putine si ajungeau doar pentru un salon. Au zis ca or sa le dea celor din Aripa 1 si data viitoare cand mai au bomboane le dau si celor din Aripa 2, si tot asa. S-au revoltat toti, ca vor si ei, ce daca nu sunt de ajuns? Mai bine nu mananca nimeni bomboane decat sa manance doar unii. Apoi s-au suparat si cei din Aripa 1. Ca ce, sa le dea bomboane, dar sa le mai unga si degetele cu niste ciocolata. Dar sa nu spuna la nimeni, sa se prefaca toti ca nu au ciocolata pe degete.
Mai sunt unii care tot vin pe la noi, cica daca am vrea, daca s-ar putea, ar prelua ei treburile administrative. Parca ii cunosc, parca au mai fost pe aici, parca erau sa dea foc la spital. Ei cica nu sunt aia. Cica ii confund, de la medicamente mi se pare ca sunt tot ei. Hmmm, daca sunt aici inseamna doar ca sunt nebun. Nu si prost.
Mai bine ma culc…