Minciuna ca caracteristica a celor pe care nu trebuie sa ii ai in viata ta. Cacofonia este necesara.
Din intelepciunea vertebratelor care cauta motive pentru faptul ca trec singure prin viata, si cea mai la indemana varianta este “ei nu sunt destul de buni pentru mine”:
Cu siguranta esti foarte prost daca poti sa crezi enormitatea din enunt.
Ca orice altceva, daca este folosita ca sa faci rau, sigur ca minciuna nu este buna. Dar nu pentru ca nu este ea buna in mod intrinsec, ci din cauza felului in care este folosita. Daca de pilda minti autorul panseului de mai sus ca este intelept si destept ca a scos asa ceva din strafundurile singurului neuron functional, ai facut un lucru bun, se simte vertebrata folositoare, desi nu este. Nu ranesti pe nimeni, doar gadili prostul unde este prostit.
Daca iti minti consoarta ca arata ca un fotomodel desi are 125 de kg, este bine. Daca iti este consoarta, iti place de ea probabil, ai sansa sa faci sex. Nu ajuta cu nimic sinceritatea, tu probabil esti la fel de gras sau foarte urat sau foarte prost, cazuri in care nici tie nu-ti face vreun bine adevarul. Sau pur si simplu ai un fetis, dar tot nu ajuta sa ii spui ca este grasa, nu asta vrea sa auda. Sinceritatea in acest caz nu ajuta pentru ca sexul nu va mai fi facut. Si e intotdeauna pacat cand sexul nu se face.
Minciuna este unul din principalele motive pentru care rata sinuciderilor sau a crimelor nu explodeaza. Daca de maine am incepe toti sa spunem adevarul, in orice situatie, am ramane in scurt timp foarte putini sa ne “bucuram” de sinceritate.
Minciuna este ok. Este necesara, este mandatorie, este vitala. Va iubesc pe toti, sunteti geniali, aveti copii frumosi. Peace!