Am dat și eu BAC-ul la Română. Mă rog, m-am prefăcut că îl dau, ca să par apropiat de cei care se îl dau acum în toamnă, să simtă și ei că au un suport moral.
Ca să nu mă chinui prea mult, m-am hotărât să analizez, la fel de prost cum o făceam în liceu, un text literar care face niște mini-valuri prin presa românească, respectiv discurul domnului Acad. Ioan Aurel Pop, rector la Universitatea Babeş-Bolyai, în care omul mestecă în gură și scuipă niște cuvinte multe, aducând vorba și de “generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!”.
NOTĂ: “Acad.” cred că înseamnă “Academician”, că mă gândisem să nu vină de la Acadea, dar omul nu pare ceva pe care ar pune cineva limba.
ALTĂ NOTĂ: nu este nici un cuvant greșit scris mai sus. Poate mai jos.
Deci, ca să nu pierdem timpul, am analizat ce cred eu că a vrut să zică autorul. Este o analiză proastă, empirică, vulgară pe alocuri și total neinspirată, așa cum au fost toate analizele mele literare în liceu și după. Așa că sunt foarte mândru de ea, că de atâta sunt în stare, este apogeul activității mele de critic literar, până la următoarea analiză.
Textul original este cu litere bold, analiza este cu litere normale:
“Istoria sau științele istorice – cum se denumesc de către specialiști domeniile complexe și variate ale cercetării trecutului omenesc” Aici autorul dorește să se distanțeze înca de la început de plebea needucată și simplistă care ar putea să se compare în panseuri cu dânsu’ l și încearcă să se poziționeze pe o treaptă superioară în sus “– se află într-un moment de mare cumpănă, ca și întreaga societate contemporană.” Autorul aduce persuasiv în discuție o temă nouă (la fel de nouă cum a fost în fiecare secol de cand este omenirea în stare să își amintească), respectiv declinul în care se află societatea și iminenta apocalipsă culturală și/sau intelectuală (dacă nu cumva chiar biblică) ce poate apărea dacă nu se face cu celeritate ceva în sensul celor propuse de domnia sa care nu propune mai nimic.
“Viața oamenilor care au trăit în trecut este considerată de către înțelepți memoria colectivă a comunității pământești.” Din nou, o auto-poziționare a autorului în elita celor puțini cu IQ-ul mai mare decât cifra octanică a benzinei premium, folosind cu dexteritate lingvistică concepte comprehensive precum “comunitatea pământească”
“Dacă lăsăm să ne scape o parte din esența umană, ne expunem unor riscuri greu de evaluat.” Autorul reușește să transmită receptorului un început de sentiment de teamă ancestrală față de niște lucruri greu de definit dar care pot fi periculoase și introduce perfid și inexorabil o ambiguitate anexată procesului de evaluare a pericolului, astfel încat receptorul să se întrebe agitat “o fi nasol, sau o fi foarte nasol?”. Asta dacă nu se referă cumva la o partidă de sex terminată cu coitus interruptus sau la păcatul lui Onan cu scăpatul manual de esență umană pe pământ.
“Firește, s-a aflat curând că lumile revolute nu mai puteau fi reînviate întocmai, orice am fi făcut noi, oamenii.” Autorul exprimă în mod admirabil forfota interioară pe care i-o stârnește lui, ca om superior pulimii (vezi poziționările anterioare), rememorarea momentului ancestral de cumpănă și disperare din viața iluștrilor lui înaintași, moment în care au trebuit să recunoască, șoptind, cu capul plecat: “bai să-mi bag pula, ce a fost a fost, s-a terminat și nu o să mai fie”. Un moment similar a fost exprimat ulterior de un alt clasic uber-om, în propoziția deja istorică “Iarna nu-i ca vara”.
“Noi numim printr-o convenție viața oamenilor de odinioară trecut.” Autorul descoperă cu uimire și evlavie faptul că unitatea de bază a vocabularului, cuvântul, este o convenție între oameni ca să poată să exprime chestii și implicit cuvântul “trecut” face asta.
“De fapt, trecutul a fost, pentru cei care l-au trăit, viață intensă prezentă. Până la urmă, toată viața oamenilor devine trecut, orice am face noi și oricum am încerca să ocolim acest curs. Prezentul durează o clipă și apoi devine trecut, viitorul este mereu incert, dar ajunge și el prezent și apoi trecut, astfel încât, iremediabil și reversibil, dimensiunea cea mai lungă și mai certă la care avem acces (limitat, e drept) este trecutul. Ca urmare, dragostea pentru trecut înseamnă dragoste de viață, iar cunoașterea trecutului este cunoașterea vieții.” Aici autorul pur și simplu ne fute una peste ochi cu filosofeala asta eminesciană că cum vreme trece vreme vine, pe care o folosea probabil când încerca să își convingă prietena acneică din liceu că înghițitul e o idee bună și daca nu, macar că sperma face bine la ten. Așa că nu îmi găsesc cuvintele să analizez paragraful, că este prea filosofic. În afară de cele pe care tocmai le-am folosit. Deci îmi găsesc de fapt cuvintele. Ce paradox…
“Rezultatul acestor demersuri insistente din ultima vreme este crearea de mecanisme umane, de roboți, de marionete ușor de manipulat, prin vot ori prin alte mijloace.” Autorul cunoaște cu siguranță albumul ”The Wall” și încearcă să emuleze conceptele tip “mașina de tocat oameni” și “Liță Chițălău”, concepte proaspăt exprimate nu mai tărziu de anul în care el devenea profesor de liceu, Saddam Hussein ajungea președinte iar Maica Tereza primea Premiul Nobel pentru Pace, nu e clar de ce.
“Oamenii lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză alcătuiesc generația „Google”, generația „Facebook”, generația „SMS” sau toate la un loc!” Autorul încearcă să exprime aici neliniștea pe care o simte, plumbul simbolismului bacovian care îl saturnizează când pune mâna pe un dispozitiv de comunicare contemporan și nu reușește, în ciuda inteligenței native și a unei educații solide pe care numai cerneala așternută pe celuloza copacilor care nu mai fotosintetizează din cauză de tăiere ți-o pot da, să înteleagă ce i se întâmplă. El ne redă palpabil chinul eclectic în care îl aruncă inceritudinea diferențierii tehnologiilor sau funcționalităților aflate în spatele motoarelor de căutare, a rețelelor de socializare sau a mesajelor scurte, tehnologii lansate în decenii și chiar secole diferite. Autorul își dă seama pur și simplu că o are mică și veche și vrea să pară că o are mai mult mare decât mica și mai mult nouă decât veche, așa că o lustruiește și o injectează cu vorbe, îmbiindu-ne să împărțim lumea în oameni ca el și ceilalți, care sunt “lipsiți de cultură generală și de orizont artistic, oamenii capabili să rezolve doar probleme limitate, oamenii care nu mai au capacitatea să compare și să ia decizii în cunoștință de cauză” ceea ce evident el nu este, poziționându-se din nou, obsesiv, în antiteză și contratimp cu genul acesta de intelecte inferioare sau oarecum egale dar deturnate de la calea cea dreaptă (adică tot inferioare, că nu sunt în stare să își dea seama că sunt deturnate, așa cum își dă el seama despre ei).
“Sunt oameni, în general, inteligenți, dar cu inteligența canalizată spre scopuri controlate de o elită malefică. Elita clasică a acestei lumi pare abulică, amețită, adormită, fără nerv și fără voință.” Naratorul-autor ne expune in final latura sa paranoică, latură pe care orice geniu neînțeles sau orice chiriaș pe termen lung la Socola o are, manipulând la randul lui, diabolic, malefic și machiavelic publicul țintă, hrănindu-l cu ideea că îi consideră oarecum inteligenți, totuși, dar sunt de fapt proști dacă nu se alatură căii mesianice pe care el și aproape numai el o vede, pentru că ceilalți care poate ar fi cumva ca el, sunt de fapt abulici, reactivi, flasci în reacții, gelatinoși și impotenți în implementare, tăcuți, inactivi și nesemnificativi în comparație cu el. Care o are totuși mică. Și are și un Nokia 5110. Cu care are o relație tip dragoste – ură.
Aici se încheie analiza. Cam atât am fost în stare.
Recitind, eu mi-aș da 1,34 puncte din 10, unde 1 se dă din oficiu că am încercat. Mi-aș da 0.34 puncte nu pentru ideile inepte, inconsecvente si incoerente pe care le-am exprimat sau pentru cuvintele alambicate și ezoterice aruncate prin text, ci pentru stăruința cu care mi-am obținut informațiile pentru a putea scrie aberația de mai sus prin Google, Facebook și SMS.
Word!