Retardaților!

Văd că acesta este apelativul cel mai frecvent folosit când se face referire la votanții din București care s-au pierdut cu Firea (mamă ce de calambururi am făcut noi degeaba toată campania electorală cu numele candidatei…) și nu au votat cu Nicușor Salvatorul și Proiectele de Aur.

Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Ce mai geme online-ul de frustrări și văicăreli și căinări și scâncete de autocompatimire că..ce?

„Aoleu, ce ne facem? Am vut să votăm schimbarea și uite, nesimțiții aștia de ceilalți bucureșteni nu s-au dus la vot iar cei care s-au dus sunt clar retardați pentru că majoritatea au votat cu Firea. Ne merităm soarta că nu vrem să schimbăm nimic și votăm aceiași hoți.”

Ah, futu-i democrația mă-sii, ce ne încurcă voința majorității când nu coincide cu a noastră. Nu am putea să găsim o formă de democrație în care voința majorității să conteze doar când vrem noi, aștia care deținem adevărul absolut și credem că suntem mai deștepți decăt pulimea?

Hai să exprimăm scurt niște realități, că parcă suntem într-adevăr o gramadă de retardați, dar nu pentru că a fost votată Firea, ci pentru că părem să nu înțelegem nimic din nimic:

1. E o vorba care zice să fii atent ce îți dorești, că s-ar putea să se întâmple. Ați țipat că vreți schimbare? Păi bucurați-vă, s-a facut schimbarea! Din 1992 și până în 2016, fotoliul de Primar General al Bucureștiului a fost câștigat, cu rezultatele pe care le vedem toți când ieșim din casă, de altcineva decât de candidații PSD.

Aleși democratic (sic!) au fost nume de legendă ca: Crin Halaicu, Victor Ciorbea, Viorel Lis (da, bucureștenii au considerat la un moment dat că Viorel Lis!!!), Traian Băsescu, Răzvan Gheorghe Murgeanu, Adriean Videanu, Sorin Oprescu.

De 24 de ani PSD-ul nu a avut Primar General al Bucureștiului. Sigur, nu ne place Firea, dar asta este o altă discuție, acum vorbim doar de schimbare și ghici ce, exact asta avem.

2. Cei care nu votează la fel ca tine și nu îți împărtășesc afinitățile politice nu sunt mai retardați decât tine, au doar păreri diferite. Gradul de retard este același când ai afinități politice și nu realizezi că să susții un politician, oricare ar fi ăla, este simptom de retard.

Pentru că să susții un politician crezând sincer că este diferit de ceilalți, este ca și cum ai merge tu în mod frecvent la o prostituată care îți place și ai crede că „nu e ca celelalte” pentru că îti place ție.

Sigur, dacă te face să dormi liniștit, poți să crezi că nu e ca celelalte. Doar nu uita că se fute și cu alții pe bani, la fel ca celelalte. În rest e un înger de fată la fel cum politicianul tău preferat este un om cinstit, decent și vrea să schimbe lucrurile în bine, pentru tine, că ești o ființa specială.

3. Ultima dată când ne-am mobilizat să votăm prințul pe cal alb, ne-am ales cu Iohannis. Aici nu are rost să mai zic nimic, realitatea ne arată că a ieșit bine de tot. Vezi doar punctul 2 de mai sus, clătește și scuipă.

4. Am votat împreună cu doar 33.3% dintre bucureșteni. 33.3%!

Perfect matematic, poetic de-a dreptul alegerea a fost făcuta clar de Sfânta Treime.

Da, știu, bucureștenii ar fi trebuit să spiritul civic, ar fi trebuit să Tudor Chirilă, Andi Moisescu și Moise Guran, ar fi trebuit să le pese tuturor, că este vorba de viitorul lor, ar fi trebuit să responsabilitate.

Nu ar fi trebuit să lase bătrânii să hotarască pentru noi, că dacă vrei schimbare trebuie să te implici, să ieși în stradă, să Piața Universității pentru Colectiv, să Piața Universității împotriva Hexi Pharma…

Dar știi ce? Pentru că nu sunt deloc fericit cu rezultatul de la alegerile de ieri, pot să fac ca struțul si apoi să mă plâng mioritic, sau pot să înțeleg că realitatea este că 33.3% și Firea.

Atât.

Iar dacă nu îmi convine, sunt sigur că pot emigra în Coreea de Nord unde tătucul Kim Jong-un o să mă primescă cu brațele deschise și o să îmi ia de pe cap povara oricăror alegeri și a frustrărilor generate de ele.