custom-header
Dumnezeu există!
Dumnezeu există!

 

Tragedieeeeeee, mi-ați împușcat ursulețul, criminali ucigași omorâtori de ființe vii ce sunteți!

 

Bine, nu era ursulețul meu personal, însă simt ca și cum ar fi fost, pentru că sunt o persoană cu suflet incomensurabil și inimă menstruală când aud astfel de întâmplări.

 

Dar hai să ne înțelegem, am o capacitate limitată de a menstrua la inimă și a pișa ochii pentru cauze ecologice, așa că nu trebuie să vă așteptați de la mine să am această reacție când este vorba de orice e viu pe lumea asta.

 

Sunt un tip prea important ca să îmi pese de tot. Egalitatea ființelor de pe planeta asta în fața morții nu mă interesează decât la nivel declarativ, atunci când o pot folosi ca argument în favoarea acțiunilor mele și am de fapt un singur criteriu după care mă ghidez atunci când este vorba de terminat o viață: dacă îmi placi și nu te consider bun de mâncat, nu ar trebui să fii omorât și o să mă lupt pentru tine ca să mă simt util și relevant.

 

Dacă însă nu imi placi, ești gustos sau îmi ești pur și simplu indiferent… nasol! Ești pe cont propriu. S-ar putea chiar să te omor eu, că nu îmi pasă.

 

Cu alte cuvinte, în lumea mea eu sunt Dumnezeu. Eram convins că Dumnezeu nu există, dar m-am înșelat și sunt destul de corect să recunosc asta.

 

i-am-god

 

Dumnezeu există pentru că fiecare dintre noi suntem un Dumnezeu, ne comportăm ca atare și fiecare dintre noi decidem cine are dreptul să trăiască și cine nu în funcție de ce ne place sau ce înțelegem din lume, că așa vrea mușchiul nostru divin.

 

Spre clarificare, în universul în care sunt eu Dumnezeu:

 

a) Vom considera îndreptățite la viață următoarele vietăți:

 

câini, pisici, cai, urși, veverițe, râși, feline mari, elefanti, girafe (ok, pentru a fi succint să zicem animalele din Africa, dar să fie în habitatul lor natural, respectiv la Gradina Zoologică sau la Circ) și majoritatea oamenilor. Hai poate și ornitorincul, că prea e amuzant și mă simt generos…

 

b) Vom considera că nu sunt îndreptățite la viață următoarele vietăți, pe categorii:

 

CATEGORIA „SUNT PREA GUSTOASE, NU ÎMI PASĂ CE SIMT”: porci, vaci, oi, capre, păsări de curte

CATEGORIA „SUNT GUSTOASE ȘI ESTE CLAR CĂ NU AU SENTIMENTE, PENTRU CĂ EU NU SUNT CAPABIL SĂ EMPATIZEZ CU ELE”: pești, scoici, creveți, caracatițe, sepii, homari (fructe de mare în general) și câteva plante

CATEGORIA „ÎMI PROVOACĂ DISCONFORT”: rozătoare, gândaci, insecte, plante care înțeapă sau miros urât

CATEGORIA „MĂ DOARE-N CURUL MEU DIVIN DE ELE”: restul de animale și plante care nu mă interesează, nu le cunosc sau pur și simplu sunt urâte. Plus unii oameni

 

Și pentru că sunt un suflet mare, cum am stabilit de la început, cedez drepturile de autor și chiar încurajez libera folosință a argumentației din titlul categoriei a doua tuturor Dumnezeilor vegetarieni, vegani, raw-vegani, macrobiotici, frutariani, deosebitani, ma-doare-n-cur-ani și nu-gândesc-dar-sunt-special-ani, care cred că fiind Dumnezei pot decide total empiric că ceva viu e ok de omorât iar altceva nu.

 

sheep

 

Ca să vă fie mai ușor, puteți inclusiv să argumentați așa: plantele nu țipă, nu se încruntă, nu plâng deci nu sunt ființe. Rozătoarele, gândacii și păianjenii mă sperie in timp ce țânțarii și muștele mă enervează. Iar viața e sfântă doar dacă suferă într-un mod în care eu pot să înțeleg suferința sau daca nu îmi provoacă sentimente contradictorii cu starea mea naturală de zen. Daca suferă altfel, mă deranjează sau mă sperie, nu uitați, eu sunt Dumnezeu, eu decid ce este corect.

 

Și dacă nu mă credeți că sunt Dumnezeu, vă pot dovedi. Vedeți întrerupătorul ăsta?

 

Să fie lumină!

 

bec

 

 

 

daca apesi pe butoanele astea, imparti intelepciune

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *