Plângiatorii

Petre Tobă, Ministrul Educației, este suspect că a plagiat. Poporul român are deja coșmaruri, pentru că Ponta a plagiat, Oprea a plagiat, Kovesi a plagiat. Mai rău, întreaga planetă are, pentru că Thomas Paine, Dr. Martin Luther King Jr., T.S. Eliot sau H.G. Wells sunt acuzați că au plagiat.

Petre Tobă se alatură astfel unei liste infame de oameni care nu ne merită pe noi ca popor, pentru că noi ca popor suntem corecți, morali, verticali, incoruptibili și vigilenți.

Înteleg că este o mare problemă și că o astfel de întâmplare definește caracterul unui om, care în mod clar este o scursură morală dacă a plagiat în scurta sa activitate academică, și ar trebui să dispară din viața publică și să nu aibă dreptul să facă mai nimic de acum încolo.

Problema pe care o văd aici este că, trecând prin sistemul academic și cunoscându-l, la fel ca majoritatea, nu știu cine s-ar califica totuși din punct de vedere moral să desfașoare activități publice. Sau activități așa în general. În mod anormal la noi majoritatea a trecut sau trece printr-o facultate, si tot majoritatea plagiază diferite lucrări. Acestea sunt fapte, nu argumente facile, nu le-am inventat eu.

Știu, ați putea spune că eu, pentru că par pregătit.

Dar nu! Vă înșelați și nu pot să vă las să faceți această greșeală, mai am o vagă urmă de simț al penibilului, trebuie să recunosc public: și eu SUNT PLAGIATOR!

Totul a început la grădiniță. Eram Șoim al Patriei.

A trebuit să fac un desen cu familia mea. Nu prea mă pricepeam (nici acum nu știu cu desenatul). M-am uitat ce fac ceilalți Șoimi ai Patriei și am făcut ceva cam la fel. Am fost felicitat!
Sistemul educațional m-a acceptat așa. Și pentru că m-a acceptat așa, nu mi-a dat nici o șansă să mă îndrept. M-am afundat în minciună și falsitate an după an, cu fiecare test sau examen pe care l-am dat.
Iar când am ajuns în facultate, standardele mele morale s-au scufundat în abisul unor activități atât de înecate în promiscuitate încat am ajuns să îmi fie jenă să mă privesc în oglindă. De aceea mă tai des când mă bărbieresc.

Este adevărat că 90% din toți studenții au făcut asta, dar nu are nici o importanța când trebuie să blamăm. Este adevărat că lucrările de diplomă, de licență, de doctorat sau de orice altceva se fac sub îndrumare, trebuie să respecte niște norme idioate, pot fi respinse pentru că nu scrie cuvânt cu cuvânt ceea ce se așteaptă evaluatorul să vadă acolo și că aproape toate erau scrise de studentul ăla din Moldova care era prea sărac să nu învețe pe rupte și care avea nevoie să mai scoată și el un ban de mâncare.

Sigur, cei care urlă acum că “jos plagiatorii” sunt tot ăia care urlă că sistemul de învățământ este putred dintotdeauna și trebuie schimbat, că se fabrică absolvenți pe bandă rulantă, ca există fabrici de diplome. Sistem care i-a produs inclusiv pe…ei. Pe urlătorii întru moralitate.

Am foști colegi de facultate cu care am băut împreună toată noaptea și am copiat lucrări pe le-am predat ca fiind ale noastre, având înca o alcoolemie absolut ilegală la momentul predării și susținerii lor. Aceleași persoane ulterior au scuipat căcatul din gură pe feisbuc anunțând pe toată lumea că li se pare inadmisibil să fie conduși de un plagiator, așa morali cum sunt ei.

Dar greșesc, nu luați în seamă ce spun, și eu sunt imoral deci corectitudinea argumentelor mele este irelevantă.
Îmi este rușine și mă căiesc, merit să fiu arătat pe stradă cu degetul și să fiu etichetat in mod just ca PLAGIATOR!

Acesta este singurul lucru care spune în mod real ceva despre mine. Restul, tot ce știu, gândesc sau fac, nu au nici o relevanță. Pregătirea, experiența și expertiza mea în orice domeniu, notorietatea, studiile, inteligența, talentul, munca….sunt futile și inutilizabile în acest context.

Ah, și să nu uit, de asemenea nu mă calific la a îndeplini funcții publice și sunt decadent moral pentru că recunosc, sunt și:

• HOȚ – am furat un kilogram de pătlăgele când eram în practică în liceu la o fermă
• ESCROC – la 7 ani am luat niște surprize Turbo de la un alt copil, de 5 ani, dându-i în schimb niște bani desenați de mine pe o foaie de caiet dictando, că era prea mic să știe ce sunt banii
• PERVERS SEXUAL – în adolescență mă uitam cu luneta la blocul de vis-a-vis în care era o fată care se dezbrăca fără să tragă perdelele. Și de asemenea mă uitam pe geam, din tren, la pensionarele nude aflate la băi la nămol, când treceam pe la Eforie

și nu în ultimul rând….

• CRIMINAL ÎN SERIE – oh, Umanitate! câte furnici am ars cu lupa, vânzându-mi sufletul Diavolului în numele științei și luând vieți nevinovate!

Doar o singură rugăminte, la final: să nu îmi spuneți IPOCRIT. Pentru că măcar asta nu sunt. Știu să evaluez consecințele faptelor pe care le-am făcut, așa cum le-au făcut și alții, și nu pozez în indignatul virgin.

Lăsați-mă pe mine să va numesc ipocriți pe voi, moralilor anti-plagiatori.
 

Corect ar fi ca măcar să o scoateți din gura și sa scuipați sau să înghițiți (cum preferați fiecare) înainte să strigați la alții că sunt curve.

Nu v-a învațat mama voastră că nu este frumos să vorbești cu gura plină?